Proorocul Ilie

de Tadeusz Słobodzianek

Regie: Botond Nagy
Scenografie: Irina Moscu
Dramaturg: Diana Nechit
Muzica originală: Claudiu Urse
Sound design: Claudiu Urse
Lighting design: Cristian Niculescu
Video design: Cristian Niculescu
Asistent regie: Patricia Katona
Asistent scenografie: Mădălina Sandu
Corepetitor: Cătălin Petrescu
Regia tehnică: Silviu Negulete, Tudor Dobrescu
Sufleor: Petronela Purima

Distribuție:
Ilie, prooroc de la țară: Richard Bovnoczki
Olga, păcătoasă, ulterior sfântă: Aylin Cadîr
Wiera, sfântă, ulterior păcătoasă: Florentina Ţilea
Bețivul: Silviu Mircescu
Rotschild, negustor din Bialystok: Emilian Mârnea
Bondar, ulterior Sperietoare de păsări: Răzvan Oprea
Pałaszka, ulterior Nevasta lui Pilat: Ofelia Popii
Marczuk, ulterior Soldat roman: Florin Călbăjos
Hariton, ulterior Iuda: Lari Giorgescu
Aćko, ulterior Pilat: Leonard Chionac
Tânăra, ulterior sfânta Veronica: Oana Laura Gabriela
Orbul, tatăl acesteia: Vitalie Bichir
Catolicul, ulterior Irod: Mihai Calotă

Spectacol nerecomandat minorilor sub 18 ani: scene care îi pot afecta emoțional, limbaj licențios, scene cu conotație sexuală.

Inspirat de povestea reală a predicatorului Eliasz Klimowicz, din anii ‘30 - ’40, pentru că „oglindește, ca un glob de cristal, toate utopiile secolului al XX-lea: creștinism, naționalism, socialism…”dramaturgul polonez Tadeusz Słobodzianek reface în „Proorocul Ilie” apocalipsa umanității. Locuitorii unui sătuc la granița bielorusă trăiesc cu credința că pastorul comunității lor, care prevestește sfârșitul lumii, este Hristos și își propun să-l răstignească pentru a-și găsi mântuirea. Textul, scris în 1991, stârnește multe controverse, autorul fiind criticat pentru discreditarea valorilor creștin-ortodoxe, pentru limbajul dur și inadecvat. În fapt, Słobodzianek vorbește despre o lume „răsturnată”, primitivă în credințe și valori, atrăgând atenția asupra pericolului fanatismului religios și a ideologiilor extremiste. În drama sa cu iz de mister medieval, în care se amestecă religii, limbi și nații, sublimul sacru e convertit în comic grotesc, credința în superstiții, divinul în uman, iar miracolul Săptămânii Patimilor întârzie.

Într-un moment de adâncă criză spirituală și morală cu care se confruntă societățile contemporane, Botond Nagy invită, cu a doua sa montare pe scena TNB − „Proorocul Ilie”, la o meditație profundă și sinceră despre credință și religie. Dacă Dumnezeul dramei lui Słobodzianek a murit odată cu afirmația lui Nietzsche, totuși, El există în iubirea și umanitatea în care tânărul regizor continuă să creadă.